Cand visele sunt corecte, adica aliniate cu fiinta mea si destinul meu, atunci simt bucurie, entuziasm, insufletire si ma gandesc mai mult la placerea de a-mi cladi visul si mai putin la rasplata finala.

Oamenii sunt cum sunt. Insa dincolo de toate astea, eu am propria viziune despre fericire. Si trebuie sa folosesc instrumentele pe care Viata mi le pune la indemana, cat mai ingenios cu putinta, pentru a-mi materializa VIZIUNEA.

Votul poate fi unul dintre aceste instrumente.

De aceea, in primul rand, ma duc la vot. Inteleg ca apatia, delasarea imi otravesc fericirea. Apoi, indiferent cu cine votez, votez PRO.

Nu conteaza ce intentii declarate are candidatul meu, eu imi creez imaginea viitorului pe care il doresc pentru mine, pentru semenii mei, pentru Romania. Inclusiv pentru cei care voteaza altfel decat mine.

Cand am o VIZIUNE clara si puternica, presedintele ales, indiferent cine e, va contribui la viziunea mea. Daca nu direct si din proprie vointa, atunci prin concursuri de imprejurari, prin curentul istoriei sau prin vreun joc politic inexplicabil care imi creeaza instrumente pentru implinirea imaginii despre propria mea implinire.

Cumva, presedintele va deveni agentul destinului meu.
Votez VIZIUNEA!
PROechilibru, PROabundenta, PROintelegere, PROmediu, PROrespect, PROeconomie, PROcivism, PROemancipare, PROeducatie, s.a.m.d.

Pun stampila pe numele care mi se pare ca ma poate duce mai lesne la implinirea ei. Imi pun toate sperantele nu in cel ales de mine, ci in propria mea fiinta! In fond, fericirea mea depinde de mine. Pentru ca eu o traiesc, nu cel votat de mine.

Il votez pe cel care cred ca se apropie cel mai mult de VIZIUNEA MEA. Dar stiu ca, in fond, nu el conteaza atat de mult. Pentru ca, oricare dintre candidati devine presedinte, el devine agent al implinirii viziunii mele.

Fiecare cetatean care are o viziune a binelui Romaniei nealimentata de ura sau frica, va crea un contur al viitorului.